Pisi-căciula/ Cat-hat

Who said "meow"? The cat? no, THE HAT!

Iată şi pielea personajului inventat despre care povesteam acum câteva zile.

L-am prezentat în cadrul primului eveniment din seria de Storytelling şi a avut succes. Cred că aşa se spune când era să plece acasă împreună cu susţinătorul , nu? (copilul care l-a purtat)

Fotografiile de aici sunt dintr-o şedinţă foto ulterioară evenimentului, în care o mâţă (despre care părinţii vorbesc ca atare: Ai văzut pisica?, A mâncat pisica?) care a impersonat pisica mea foarte bine. S-a plimbat încet şi cu graţie, a avut grijă ca toată lumea din jur să o remarce în noua ipostază şi a mieunat impecabil.

Întrebări de profesoară:

"Ce e asta?"

"O pisică." (cat)

"Zău? Eu credeam că e o căciulă..."(hat)

"Nuuuuuu.... E o pisică!"

"Eu cred că e o pisi-căciulă" (cat-hat)

Doi ochi mari se ridică neîncrezători, dar seriozitatea şi siguranţa mea îi dau curaj.

"'Tis not a cat, 'tis not a hat, it's a cat-hat!"

Şi pisica mea îşi părăseşte eleganţa felină şi redevine o fetiţă care pleacă de lângă mine ţopăind şi mieunând, încântată de descoperire.

Sincer, mi-a venit şi mie să ţopăi, dar mă păstrez pentru povestea de sâmbăta asta...

I speak picturish

Body art: you're never too young for it!

Azi s-a intamplat ca...

Azi a început urât.

Cu un pom prea înalt pentru scara mea (cea mai lungă din ele!), cu o lista lungă de treburi de făcut, cu un program ticsit, cu vremea bună care întârzie.


Dar tot azi s-a întâmplat ca ...

... acest frate să-şi pupe surioara (nu contează că în urma impactului domnişoara a aterizat pe jos, intenţia e lăudabilă)

... să aud de peste tot laude la adresa dumnealui (la un moment dat nu eram sigură că era vorba de acelaşi copil, dar existau dovezi)

... muzica din casă să capete alt ritm!

Îl învăţ şi eu.

Drumul laptelui

...adică pe unde trece laptele până să ajungă în gura Clarei. "It's bedtime again..." aşa începe una din poveştile favorite. "Mi'ky" spune Clara cu o nerăbdare în glas care te face să crezi că nu a mai primit mâncare de ceva vreme... Şi începe dansul: domnişoara primeşte sticla şi mami citeşte. Ipotetic vorbind, în ambele cazuri. Nu ştiu de ce, dar îmi închipui că mă pot relaxa şi bucura şi eu de poveste după ce am fost plecată câteva ore şi găsesc acum ocazia şi timpul să facem ceva numai noi două . Aş! Ţi-ai găsit! "Feet drink." "Yes, baby.... What?!" Şi până să explic că lăbuţele nu vor lapte, văd deja un firicel alb care se prelinge de pe picior pe pat. Eh, se întâmplă. Ridic sticla şi încercând să atenuez protestul prin distragerea atenţiei, o întreb dacă mai vrea. Se gândeşte o clipă şi se decide: "Yes." Aşa o fi, probabil că îi trebuie. Continui povestea şi în curând îmi dau seama că domnişoara a plecat de lângă mine. Dezavantajul patului mare. "Doggy... drink" Nu cred că a apucat să ia vreo gură căţelul, dar ştiu sigur că patul a luat mai multe. Hmmmm. Passons... Mă întreb dacă mai are rost să mai citesc, dar sunt repede readusă la ordine. Şi continui... La fel şi Clara: "Toes drink." Revin cu explicaţii despre cum că şi de ce nu au nevoie degeţelele de lapte. Ceva-ceva se prinde de ea pentru că pasul următor începe cu "Another!" Adică alt degeţel. Logic, nu?! Dacă cel mare nu bea lapte, poate bea următorul... Depun armele, calculez în gând ce şi când a mâncat ca să ştiu dacă o să se scoale de foame sau nu, resemnată la gândul că nu o pot face să bea. "Drink mi'ky". Îmi ţin răsuflarea. Sticla se goleşte. Unde trebuie. Închid cartea. Gata povestea.

Afara?

Nu, nu mergem afară.

Sau, cel puţin, nu "ieşim afara" în sensul în care îl percep piticii.

Sunt un pic confuză: nu trebuia să vină primăvara? Cu sau fără floricele pe ...unde se poate. În loc de primăvară azi, stând la un semafor, am văzut afişate...4 grade C.

În semn de protest, mi-am luat jucăriile şi le-am adus (mai) în casă.

Da, am mutat răsadurile. Nu în curte, ci în casă.

(parte din răsaduri, făcute cu mai mult drag decât pricepere; mulţumesc, pitici, pentru tot iaurtul mâncat:)))

Pe de altă parte... cu cât întarzie primăvara şi vremea bună, cu atât mai multe răsaduri vor fi. Frigul nu mă face decât să visez (în baza măsurătorilor, fireşte), să pun la cale şi să încep să sper că vor fi şi nişte rezultate gustoase în cele din urmă.

Pentru siguranţă, mă duc să pun deoparte hainele groase şi să le scot pe cele mai subţiri, poate chiar vine primăvara!

A de la... albastru

Diferenţa o face implicarea. Iar primul pas în implicare e informarea.

Light It Up Blue!

I speak picturish

Sibling love