It's rainin'...

It's raining, it's pouring...

and I don't know about "the old man", but the kindergarten is closed and we can't go play outside.

But she is getting ready. You know... just in case.

Last year she tried these...

A bit too big. Just a bit.

This year she tried these...





I'm sure she'll get the right size...next year!

I speak picturish

Fruit salad anyone?

Follow the sun...

... even if it takes some effort.




... look up, feel its warmth on your face.





...look down to see as many shades as you can.

... caress the laziness wherever you see it.

Follow the sun.

I speak picturish

Rain, rain, go away....

Între ei...pisoii

La grădiniţă e bine. Asta... numai după ce a ajuns acolo. :))

Oscilez între a fi grăbită şi a mă relaxa. Între a face "ce trebuie" şi a zâmbi (sau a râde în hohote) în faţa motivelor şi prilejurilor folosite pentru a refuza mersul la grădi. Mă uit în ochii lui în timp ce îi închei ghetele. Acum. După ce am ieşit pe uşă nu mai am loc (pierd întotdeauna la concurenţă cu maşinile). Îmi susţine privirea (din ce în ce mai mult, hooray!) şi sare jos de pe cuier: "Wanna give mommy a kiss. (pauză) ... and then another one."

Rămân în continuare în căutare de poveşti, la fel ca anul trecut, doar că la mijloc e o vară care a schimbat multe. Şi bălmăjind noua pasiune (evident, sunt preferate prima şi ultima strofă!) ajungem la grădi ca să îmi văd noua poveste aşteptând mieunând la poartă. "Mommy, there's a kitty at the kindergarten"

Voila! Stiu ce am de zis mâine de dimineaţă: "Doesn't pay to keep a kitty waiting."

De 14 ani

Mi-a plăcut fiecare kilometru. Mi-au plăcut senzaţiile pe care le-am încercat. M-am obişnuit şi am devenit repede dependentă de modul fragmentar în care "furam" peisajul din jur într-o fracţiune de secundă.
Nu mai ţin de mult socoteala kilometrilor parcurşi. Şi oricum, o să susţin mereu că drumurile din oraş nu se compară cu drumurile din afară. Aici numerele devin irelevante.

Am avut parte de zile superbe, am traversat furtuni din toate anotimpurile, am mers pe caniculă, am mers cu lanţuri de zăpadă; maşina mi-a fost casă şi la munte şi pe plajă (cortul era opţional) şi mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni pe care altfel nu i-aş fi găsit. Da, poate că mai repede nu înseamnă întotdeauna mai bine, dar cu siguranţă înseamnă mai multe.

S-au făcut azi 14 ani de când mă sui la volan. Din ce în ce mai "acasă", mai confortabil, mai cu drag.

Poate că o tură cu maşina, în traficul de dimineaţă şi într-o zi cu ploaie, pare o corvoadă.

Dar pentru mine nu e. :)

Busy day...

Ploua? Nu remarcasem... Aşa că am pornit curajoase amândouă să căutăm ceva ce în limbajul Clarei oscilează între "see-saw" şi "sea shore". Probabil amândouă, la cât de bine o cunosc...

Numărăm bălţi, trecem prin ele, că aşa se cuvine, nu?!

Ne uităm la frunze şi povestea începe:

"Look! So many leaves..."

Ne uităm la forme, la culori, nu le mai numărăm că sunt prea multe, călcăm pe ele şi nu mai foşnesc...

"Want to take some" Se apleacă şi ridică un mănunchi "They're WET!!!"

Păi să vezi... ploaia...frunzele erau jos...

"We have to wipe them"

"Ha?"

"They are wet, we have to wipe them dry"

Şi se apucă de şters frunza. Nu trebuie să spun cu ce o ştergea, nu?!

După prima vine a doua, după a doua vine a treia. Probabil obosită, pe a patra mi-o întinde:

"Mommy will wipe it" Şi pentru că nu dau semne că aş dori să mă apuc de treabă, mă încurajează: "Look, they're sooooo many...We have to wipe them"

Mă uit în jur...Oh, my, it's gonna be a busy day!