Pur şi simplu Advent. Asta e. Sau asta ar trebui să fie.
Doar că, desigur, Crăciunul e aşa un prilej bun de făcut handmade-uri, mai sunt de făcut şi o mulţime de liste cu cadouri, planuri, meniuri, scris felicitări.. şi înainte să-mi dau seama mă trezesc într-un angrenaj care se mişcă din ce în ce mai repede cu cât se apropie Crăciunul. Fără ieşire, fără excepţie. Cu experienţa anilor trecuţi spun cu mâna pe inimă că e perioada din an când mi se pare că deşi Familia ar trebui să fie pe primul loc, suntem cu toţii mult prea ocupaţi cu altceva. Până şi rugăciunea din jurul coroniţei de Advent era cumva De făcut şi parcă niciodată spusă cu justa încărcătură.
Mi-ar plăcea să dau vina pe răii de comercianţi care ne distrag atenţia de la adevăratul spirit şi adevărata însemnătate a Sărbătorilor, dar eu însămi îmi petreceam luna decembrie tăind, decupând, lipind, tricotând, ambalând. Aş fi vrut să-i spun alte poveşti de Crăciun lui Andrei, dar din varii motive, probabil imaginea Moşului va avea de câştigat. Nini i-a luat Clarei The Nutcracker încă de anul trecut, dar cred că vor mai trece încă vreo 3 până la citit povestea... Şi uite aşa, odată cu Decembrie încep să mă supăr, să mă frustrez, stresez, enervez.
Anul acesta aş vrea să fie altfel. Vreau să fac pace cu Moşu' (dacă tot e peste tot...poate să rămână), vreau să mă conving că şi darurile cumpărate exprimă dragostea pentru cei dragi, vreau să cred că decoraţiunile de Crăciun se adresează mai întâi sufletului... Vreau să fac mai puţine şi să am mai mult timp să mă gândesc. Vreau să mă pregătesc pentru Crăciun.
Vă spun eu: mai puţin înseamnă mai mult, mai adânc, mai ales.
Pur şi simplu.
Un Advent binecuvântat să aveţi, dragilor!
Doar că, desigur, Crăciunul e aşa un prilej bun de făcut handmade-uri, mai sunt de făcut şi o mulţime de liste cu cadouri, planuri, meniuri, scris felicitări.. şi înainte să-mi dau seama mă trezesc într-un angrenaj care se mişcă din ce în ce mai repede cu cât se apropie Crăciunul. Fără ieşire, fără excepţie. Cu experienţa anilor trecuţi spun cu mâna pe inimă că e perioada din an când mi se pare că deşi Familia ar trebui să fie pe primul loc, suntem cu toţii mult prea ocupaţi cu altceva. Până şi rugăciunea din jurul coroniţei de Advent era cumva De făcut şi parcă niciodată spusă cu justa încărcătură.
Mi-ar plăcea să dau vina pe răii de comercianţi care ne distrag atenţia de la adevăratul spirit şi adevărata însemnătate a Sărbătorilor, dar eu însămi îmi petreceam luna decembrie tăind, decupând, lipind, tricotând, ambalând. Aş fi vrut să-i spun alte poveşti de Crăciun lui Andrei, dar din varii motive, probabil imaginea Moşului va avea de câştigat. Nini i-a luat Clarei The Nutcracker încă de anul trecut, dar cred că vor mai trece încă vreo 3 până la citit povestea... Şi uite aşa, odată cu Decembrie încep să mă supăr, să mă frustrez, stresez, enervez.
Anul acesta aş vrea să fie altfel. Vreau să fac pace cu Moşu' (dacă tot e peste tot...poate să rămână), vreau să mă conving că şi darurile cumpărate exprimă dragostea pentru cei dragi, vreau să cred că decoraţiunile de Crăciun se adresează mai întâi sufletului... Vreau să fac mai puţine şi să am mai mult timp să mă gândesc. Vreau să mă pregătesc pentru Crăciun.
Vă spun eu: mai puţin înseamnă mai mult, mai adânc, mai ales.
Pur şi simplu.
Un Advent binecuvântat să aveţi, dragilor!
Am tort la micul dejun,
soare în cana mea preferată de cafea
Vine vremea să intrăm în sală...
Andrei l-a îmbrăcat şi se uită pe geam cu neîncredere. "A ve'it toamna"?
Nu de alta, dar încă mai poartă pantalonii scurţi.
