după soare

...Şi pentru ca treaba să meargă strună se ia un ajutorel.

...Şi pentru ca ajutorelul să fie încântat, se joacă "de-a v-aţi ascunselea" printre rufe cu însuşi soarele.

După o vară care a părut mai lungă decât a fost şi (mult) mai caldă decât oricare alta, s-ar putea ca în vârtejul treburilor să uit să apreciez ultimele zile însorite din vara aceasta. Noroc că este cine să îmi amintească. :)

Mergem înainte...fără hartă

"...and them that don't know him won't like him

and them that do sometimes won't know how to take him

He ain't wrong he's just different..." (W. Nelson) -- no connection to the song"s theme, however, it just brought me some peace of mind

M-am întors, dragilor, după cele câteva zile absolut necesare amortizării şocului. Am aflat, în sfârşit, ce nu era chiar bine. Acum avem un nume.

Dacă ajută etichetarea? Da şi nu.

Nu pentru că lucrurile nu se schimbă fundamental. Nu se pot schimba.

Da pentru că ştii de acum ce să aştepţi (hmm...şi ce să nu mai aştepţi) şi pentru că primeşti într-o clipă experienţa atâtor oameni ca tine. Şi asta te face mai puţin singur, mai încrezător, mai puternic.

Şi atunci, ai deja ce să dai mai departe...

... şi ai cum să mergi mai departe, chiar dacă fără hartă.

Tată de fată

Cel mai bun antidot împotriva gândurilor negre? Fă ceva!!!

De data asta, în vârtejul schimbării am atins spaţiul dedicat altcuiva. Locul lui tata. Cândva, un banc de lucru. Ajuns ulterior un morman de lucruri, iar apoi un prilej de bancuri. Esenţa s-a păstrat, deci, diferă doar un pic re-prezentarea...

N-am îndrăznit să mă gândesc foarte departe în termeni de amenajări, am pomenit doar în treacăt de dimineaţă: "Ştii, m-aş simţi mult mai bine dacă aş putea găti afară...". "Da, sigur, unde?.....Aoleo...tocmai acolo?!" Şi mi-am făcut socotelile: 2-3 zile pentru debarasare, o zi pentru curăţenie, mda, undeva prin weekend va fi gata. Şi ar fi fost bine.

Două ore mai târziu ajung la locul faptei şi sunt uimită: nu în weekend, nu mâine, ci azi. Se întâmplă azi. Printr-o mobilizare generală (până şi Clara a dormit mai mult ca de obicei!) totul era în ordine şi cu maxime îmbunătăţiri până seara.

Iar mâncarea? Mâncarea a fiert, nu şi eu. :)

Să fie oare vreun aluat diferit cel din care sunt făcuţi taţii de fete? Ştiţi voi...taţii ăia care nu pot spune "nu" sau "lasă, mâine". Cred că da. Al meu este...

puzzle

Dragii mei,
începem azi un nou calendar. Unul trist. Unul pe care nu l-am fi vrut. Unul care, cu siguranţă ne va imprima o altă cadenţă. Un alt calendar, dar nu al zilelor, ci al stărilor, al unui alt fel de bine şi al unor alt gen de sărbători.

Şi avem mai multe întrebări decât răspunsuri. Dar avem şi multe uşi deschise.

Şi avem multe de învăţat. Despre noi, despre celălalt, despre cum se poate trăi altfel.

Voi încerca mereu să vad imaginea de ansamblu, să nu ma pierd doar pentru că lipseşte piesa cu care am fi făcut un puzzle perfect. Şi vom căuta piesa în continuare...:)


Mulţumim celor care sunt alături de noi.

pregătiri

August la mare? E vacanţă, dar e plină.

Pe de o parte sunt acele seri când stăm lângă mare până admirăm şi luna, când stau pe podea şi mă minunez cât de repede te poţi deplasa dacă ai 4 lăbuţe (hmm, Clara, ar trebui să te învăţ să frânezi, totuşi), când stau afară în balansoar şi citesc...


Şi pe de altă parte ne pregătim.
Pentru zile când nu va mai fi chiar ATÂT de cald...


Pentru mese care păstrează aromele zilelor de vară...

Şi uite aşa, între lipsa de griji şi muncă, era să îmi scape primul semn al toamnei pe care l-a primit Clara.

Mă regăsesc în ritmul ăsta al zilelor: trăind din plin prezentul şi bucurându-mă de ceea ce mi se oferă acum, având mereu în minte, însă, un plan pentru ce va fi.

Dragă...

Dragă Clara,

ştiu că eşti mică (tare mică) pentru un nume aşa de mare, dar eu sper să găseşti în ea o sursă de inspiraţie.

Iar azi, de prima zi a numelui, iti doresc să ai mereu o fărâmă de bucurie autentică, un optimism molipsitor şi puterea şi înţelepciunea de a face.

Love,

Mommy 

o altă recoltă

Am fost la cules. Recoltă generoasă.

Ce am cules? Păi să vedeţi:
:: sunt încăpăţânaţi: pleacă de oriunde îi pui
:: sunt mici şi fragili
:: se simt bine în medii umede
:: gustă din căpşunile din grădină fără să le spele
:: stau în copaci, în iarbă
..... nu, nu sunt copii, deşi chiar mă gândeam că au atâtea în comun!
Sunt MELCI.

Şi ce poate fi mai bun decât culesul de melci? Evident, schimbul de melci! :))

siesta

O adevărată după-amiază de duminică.

La stânga:
La dreapta:

...iar în braţe îl ţin pe Cortazar. (a câta oară???)

Şi e bine...e tare bine.

hoţul

Ştiam eu!

Uite cine şi cum îmi dejoacă mie planurile de a găti conopidă. Sistematic, de vreo săptămână.

Mai întâi nu mi-a lăsat timp deloc să gătesc. Aşa că ... am făcut paste.

Apoi a cerut o anumită carte, a adus vorba despre peşte şi evident...s-a "întâmplat" să fac peşte.

Apoi am făcut ceva să-i placă mai mult Clarei,apoi...., apoi am primit cerere de brocoli (deşi era abia ora 8 dimineaţa!).

Şi acum...asta.Mâine facem dovleac, după cum se arată.

O fi ceva cu mâncarea de conopidă care nu trebuie să se întâmple. Şi cică să nu crezi în semne!

back on track

Ne-am întors.
După multe batiste (dintre beneficiile AC), nopţi albe şi negocieri pentru fiecare linguriţă de mâncare, am simţit nevoia să sărbătorim şi ne-am dus în locul care ne e cel mai drag. (uzura locului nu se aplică în cazul acesta)

Desigur, stând la înălţimi diferite, vedem fiecare altceva:

Clara:
Mami:

şi aruncat ocazional câte o privire la:
Acum câţiva ani aş fi spus cu siguranţă că ea e cea mai norocoasă şi mai câştigată. Dar numai pentru că aia îmi doream atunci. Acum mi-ar lipsi lăbuţele din prim-plan şi chicotelile din fundal.

Trebuie să fie grozav să fii pitic şi să te bucuri de fiecare val ca de ceva extraordinar, de parcă nu ai mai văzut câteva înainte şi nu mai vine oricum după fiecare încă unul. Clara le aplaudă pe fiecare cu un entuziasm care se măsoară în înălţimea valului şi în stropii fini care ajung până la ea. Maximă plăcere când ajung pe faţă. Până şi năsucul se încreţeşte de fericire într-un fel unic, pe care Canonul meu nu a reuşit să-l surprindă. încă.

Şi atunci, să nu fiu eu, totuşi, cea mai norocoasă?!