Tată de fată

Cel mai bun antidot împotriva gândurilor negre? Fă ceva!!!

De data asta, în vârtejul schimbării am atins spaţiul dedicat altcuiva. Locul lui tata. Cândva, un banc de lucru. Ajuns ulterior un morman de lucruri, iar apoi un prilej de bancuri. Esenţa s-a păstrat, deci, diferă doar un pic re-prezentarea...

N-am îndrăznit să mă gândesc foarte departe în termeni de amenajări, am pomenit doar în treacăt de dimineaţă: "Ştii, m-aş simţi mult mai bine dacă aş putea găti afară...". "Da, sigur, unde?.....Aoleo...tocmai acolo?!" Şi mi-am făcut socotelile: 2-3 zile pentru debarasare, o zi pentru curăţenie, mda, undeva prin weekend va fi gata. Şi ar fi fost bine.

Două ore mai târziu ajung la locul faptei şi sunt uimită: nu în weekend, nu mâine, ci azi. Se întâmplă azi. Printr-o mobilizare generală (până şi Clara a dormit mai mult ca de obicei!) totul era în ordine şi cu maxime îmbunătăţiri până seara.

Iar mâncarea? Mâncarea a fiert, nu şi eu. :)

Să fie oare vreun aluat diferit cel din care sunt făcuţi taţii de fete? Ştiţi voi...taţii ăia care nu pot spune "nu" sau "lasă, mâine". Cred că da. Al meu este...