Pe de o parte sunt acele seri când stăm lângă mare până admirăm şi luna, când stau pe podea şi mă minunez cât de repede te poţi deplasa dacă ai 4 lăbuţe (hmm, Clara, ar trebui să te învăţ să frânezi, totuşi), când stau afară în balansoar şi citesc...
Şi pe de altă parte ne pregătim.
Pentru zile când nu va mai fi chiar ATÂT de cald...
Pentru mese care păstrează aromele zilelor de vară...
Şi uite aşa, între lipsa de griji şi muncă, era să îmi scape primul semn al toamnei pe care l-a primit Clara.
Mă regăsesc în ritmul ăsta al zilelor: trăind din plin prezentul şi bucurându-mă de ceea ce mi se oferă acum, având mereu în minte, însă, un plan pentru ce va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu