Timp de povestit

Întotdeauna mi-am dorit o zi mai lungă. Peu importe la raison... Pentru mine. Ca să am timp să mă-nfăşor în şalul meu şi să stau cu mine. OK, recunosc, poate ca să beau şi o ciocolată caldă. Ca să am timp să privesc şi altfel lucrurile...

Ca un făcut, săptămâna asta am citit Povestaşul lui Llosa.

Şi tot ca un făcut, lucrând la noul proiect, mi-am amintit de un prieten vechi şi drag care m-a făcut să-l citesc pe Borges cu voce tare. Unele poveşti pentru asta au fost scrise. Aşa este, dar în inerţia mea de şoarece de bibliotecă am uitat şi am continuat să-l citesc (şi re-citesc - e mult de atunci!) pe Borges doar pentru mine.

Asta până când, acum câteva săptamâni, spunând a-nu-ştiu-câta oară aceeaşi poveste, un copil mi-a zis că ... mai este un personaj acolo. Şi ...cu el ce se întâmplă?

Eu, personal, nu văzusem personajul. Nu avea nici o replică, nu era menţionat. Dar era desenat. Şi pentru copilul care nu era încă sclavul literelor, avea suficientă viaţă ca să fie parte din poveste.

Aşa că m-am decis pe loc că povestea noastră mai avea un personaj şi i-am atribuit un rol şi un loc în naraţiune.

Voi spune povestea din nou, într-un cadru ceva mai larg. În curând. Dar în seara asta mă uit dincolo de liste, telefoane, calculatoare, imprimante (prea vechi să mai meargă bine, prea noi să ştiu să le folosesc deja) şi trafic la ore de vârf.

Vreau să văd dincolo de ceea ce mi-am propus deja să spun, dincolo de cum mi-am propus deja să spun. Dincolo de litere.

Mă uit la poveste.

Foame

Oare cât de foame i se poate face unui copil cu o mamă relativ ocupată zilele astea?

Atât de foame!!!

Stories at Work

Lucrăm în echipă.

Dar când lucrurile ţi-s foarte dragi, când implicarea depăşeşte limitele lui "a face", ai veşnic ceva care ar mai fi de schimbat, de adăugat, de mutat, de re-interpretat...

***

Iar când lucrurile par să scape de sub control...

... e bine să ai o asistentă care pune totul la loc!

Târziu-Devreme...

Noaptea târziu/ Dimineaţa devreme e ora la care lucram la calculator, încercând să pun lucrurile cap la cap pentru un eveniment care se apropie. Căutând nişte schiţe mai vechi, dar pe jumătate convinsă că nu aveam cum să le găsesc acolo, am deschis totuşi fişierul cu poze. Şi am găsit... nişte schiţe vechi :))

Frânturi de vara. Frânturi de 2 Mai. Frânturi de vacante de demult, petrecute la bunicii de aici.

Am căutat inspiraţie? Am găsit-o. Acolo s-a schiţat totul, restul e doar interpretare, reorientare, adăugare. Dacă e vorba de joacă, e acolo. Dacă vorbim de cele mai serioase lucruri, acolo le-am zis. Pe plaja, la mare. Si da, plaja din 2Mai e speciala...

Ce ziceam? căutam schiţe? astea sunt minunate...

căutam inspiraţie?

Am găsit-o! Pentru acum şi pentru (mult) mai târziu...

O săptămână superbă să aveţi!

I speak picturish

"Acesta nu este un colier."

...nu e (doar) ceea ce pare.

Big achievement for this week!

Ajutor de bucătar

În zilele foarte aglomerate îmi iau micul ajutor la bucătărie. Se ştie cât de talentată e Clara la gătit... Dovadă stă cina de Crăciun, vă amintiţi?

Acum are mai multă stabilitate şi mai mult loc de manevră.Şi are metoda ei proprie.

Mai întâi îşi alege ustensilele...

Linguri, cam la atât se reduce experienţa ei în materie de tacâmuri. Dar, uau, câte forme, dimensiuni, materiale! Nici nu ştiam că am atâtea linguri în bucătărie...

Apoi se aşază comod, să aibă o bază bună. Şi începe: bate, strânge, împinge, aruncă, adună, pune, ia, îmi dă, îmi cere...Toate astea se succed la intervale de mai puţin de 1 minut.

Mă verifică, iar dacă eu amestec, înseamnă că şi ea trebuie să facă la fel. Şi învârte...farfuria pe gresie.

Dacă eu pun apă, din sacul de reciclare apar sticlele goale în care a fost apa ei.

Şi pentru că eu am ceva în cratiţă şi ea nu are nimic, pune şi ea în farfurie ce e mai aproape: o şosetă, două...

Clar să vă fie că sunt de mâncare, şi-a luat fata şi lingura lângă ea...

Eu mă mulţumesc cu lăbuţa aia dulce care s-a ivit.

Există un început...

Am făcut planuri, am calculat şi măsurat. De vreo două săptămâni am ajuns să fac ce am visat de mult, dar parcă abia anul acesta a încăput în programul meu.

Cu mâinile în pământ sau pe unelte, mişcându-ma puţin în ciuda (sau poate datorită ) locului, m-am gandit mult.

Si linistea din jur parea stranie... :))
Dar există un început...

Navigaţie

Acum doi ani m-am apucat de construit. Pardon, voiam să spun că Andrei s-a apucat de construit...(uff, cum îţi scapă adevărul printre taste)

Şi după ce am încercat diferite modele, dimensiuni şi culori de ziduri, m-am apropiat mai mult de lucruri tare dragi dumnealui şi am făcut... vapoare. Mă gândeam să mai diversificăm producţia, dar am întâmpinat rezistenţă maximă. Aşa că mai bine de un an (cu pauze neglijabile) am tot făcut vapoare, şalupe, submarine, port-containere, petroliere, veliere etc. O flotă întreagă, ce să mai!

Aveam deja un nod în stomac când auzeam începutul pledoariei:"We build a ship" şi am încercat tot felul de metode de a mă eschiva, de a schimba subiectul (sau obiectul de construit, în cazul de faţă). M-am reîntors la construit de ziduri numai ca să le văd cum se unesc, devin poduri, iar pe sub ele trec tot...VAPOARE!

Am schimbat destule materiale de construcţii încercând să obţin şi altceva, până când am primit ajutor. De la Julia, evident, că ea mă scoate din încurcături din astea. (Sau din alea...5/7 zile de ploaie la casa de vacanţă).

Am comandat noul set de construit în ideea de a forţa un pic nota şi de a mai vedea şi altceva asamblat. Dar nu mă aşteptam la aşa un succes...:))

Tranziţie lină, misiune îndeplinită.

Mă scuzaţi, mă duc să ridic jaluzelele să se poată copilul uita după (alte) avioane.

Vine o vreme...

...când mai vrei să faci şi ALTCEVA.

Ştiţi deja că sunt pasionată (deşi obsedată era mai aproape de adevăr) de fire naturale. De lână, de bumbac şi de ce mai creşte în pământ sau pe pământ. Că acestea au o mie de calităţi şi prea puţine cusururi. Că sunt dispusă să le acord o grijă specială (mda, spălatul de mână e pe listă) numai ca să le păstrez calităţile şi o viaţă cât mai lungă. Dar...

luând o scurtă pauză de la planificarea şi începutul lucrului în grădină, proiectele noi în care m-am implicat, mica şi marea debarasare care au făcut lumină în jurul meu şi...tot restul, am lucrat pe apucate la ceva special. Din toate punctele de vedere.

Toate orele petrecute în sala de aşteptare (cu o ureche la ciripitul lui Andrei), toate dimineţile târzii când nu am loc să fac nimic că "doarme fata" şi toate orele mici din dimineţi (puţin după miezul nopţii) când am lăsat cu greu cartea deoparte în favoarea lucrului, s-au adunat, înşirat şi legat. Cu fundă!

Făcut pentru o ocazie specială, într-o perioadă aglomerată, boleroul m-a făcut să mă gândesc un pic mai altfel.

Cu indulgenţă şi dichis. Şi pentru fir, şi pentru mine.

10+3

Cam atâţia ani au trecut de când nu m-am văzut cu unii dintre ei.

Deşi...nu s-ar fi zis.

Au curs poveştile despre acele lucruri mărunte pe care le-am trăit în cei 4 ani cât am fost împreună, au curs poveştile despre ce am făcut de când nu ne-am văzut şi m-am simţit inspirată de câte planuri noi (şi îndrăzneţe!) am auzit.

Şi, mai ales, nimic nu a sunat fals.

I speak picturish

...gustarea.

Hungry anyone?

I speak picturish

New projects

M

De ziua mamei...

Îmi plac zilele care încep aşa.

Cine se aseamănă...

Seara fiecare ţine în braţe mâţa ei. Şi fiecare îşi alintă, pupă şi mângâie mâţa.

Şi fiecare cântă pentru mâţa ei.

Dar oare de unde ştie pisica EI ce cântec îi place pisicii MELE ?!
(de vreme ce îl cere tot pe acela, iar Clara mă îngână iar şi iar şi adoarme mulţumită că şi pisica ei doarme...)