Ştiţi deja că sunt pasionată (deşi obsedată era mai aproape de adevăr) de fire naturale. De lână, de bumbac şi de ce mai creşte în pământ sau pe pământ. Că acestea au o mie de calităţi şi prea puţine cusururi. Că sunt dispusă să le acord o grijă specială (mda, spălatul de mână e pe listă) numai ca să le păstrez calităţile şi o viaţă cât mai lungă. Dar...
luând o scurtă pauză de la planificarea şi începutul lucrului în grădină, proiectele noi în care m-am implicat, mica şi marea debarasare care au făcut lumină în jurul meu şi...tot restul, am lucrat pe apucate la ceva special. Din toate punctele de vedere.
Toate orele petrecute în sala de aşteptare (cu o ureche la ciripitul lui Andrei), toate dimineţile târzii când nu am loc să fac nimic că "doarme fata" şi toate orele mici din dimineţi (puţin după miezul nopţii) când am lăsat cu greu cartea deoparte în favoarea lucrului, s-au adunat, înşirat şi legat. Cu fundă!
Făcut pentru o ocazie specială, într-o perioadă aglomerată, boleroul m-a făcut să mă gândesc un pic mai altfel.
Cu indulgenţă şi dichis. Şi pentru fir, şi pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu