Fac statuie. Vrea cineva?

În încercarea mea de a-l ajuta pe Andrei să se exprime mai bine/corect, am ajuns să lucrez cu tot felul de materiale ajutătoare. Nu, nu avem flash card-uri, dar din mormanele de cărţi, enciclopediile şi atlasurile sunt cele mai căutate. La fel de dragi îi sunt şi variantele...de perete.

Aşa că petrecem mult timp povestind despre ele în timp ce A. îşi plimbă degeţelul pe formele în relief.

La capitolul "verde" preferinţele sunt clare: de pe planşă domnişoarei îi place ceapa (pe care a trebuit să o las să o şi guste!), iar lui Andrei, ananasul.

Aseară, la vremea inventarului de aprozar, Andrei declară cu mâna pe împricinat: "You want a pineapple". "I want a pineapple", zice mămica vânătoare de inversiuni pronominale. "What to do with it?" "Eat it!" vine răspunsul prompt.

Măi să fie... agitaţie în casă...emoţii...oare asta să fie ziua când scăpăm de "banană-banană-banană şi atât" ca fructe?! Uau! Super!

Bunicul a asistat la scenă rămâne profund impresionat şi decide să încerce: dacă spune că vrea ananas, aia va primi. Evident, mami promite statuie, cal şi o jumate din împărăţie celui care va reuşi să-l facă să mănânce şi alte fructe.

Aşa că ne-am făcut cu un ananas... care a fost minunat pentru joacă, admirat, pipăit. Aşa....cam o săptămână!

Andrei voia să fie întreg ca să semene cu cel din planşă. Hmmm...scoatem cartea în care era unul tăiat, OK, se aprobă, avem voie să-l tăiem şi noi.

Îl împart frăţeşte şi domnişoara...se înfige. La propriu.

Şi Andrei se înfige... prin delegata lui, furculiţa.

Entuziasmul lui se termină când pericolul din vârful furculiţei i se apropie de buze.

Final zemos. Doar pentru Clara.

Iar mami îşi menţine oferta cu statuia şi celelalte. Mai vrea cineva să încerce???