E o provocare continuă să menţin ordinea în casă. Ah, nu, nu vă gândiţi că e o ordine din aceea care "dă bine". Nu, aia e pe lista altora de dorinţe, nu a mea. Eu îmi doresc o ordine din aia în care să poţi găsi ceea ce cauţi atunci când cauţi. Simplu.
De cele mai multe ori reuşesc. Şi e o mare economie de timp, de nervi şi de energie. Şi, uau, ce bine mă simt eu cu mine atunci!
Mă pregăteam pentru un astfel de moment grandios în seara asta...
Aveam nevoie de nişte ghemuleţe (cam cât o caisă de mari) de lână specială de făcut mănuşi pentru Andrei. Şi din toată nebunia de fire pe care le ţin (hmm...) peste tot, eram "precisă" că sunt în geamantan. Trebuia doar să deschid geamantanul, să scot punguţa, să închid geamantanul şi...gata! V-am zis eu că e simplu.
Am ales momentul cel mai bun din zi: când Clara doarme, evident. Şi l-am lăsat pe Andrei să se uite din nou la "the big ogi (orange) kitty" (aka Thomas O'Maley). M-am dus tiptil în cameră, am deschis geamantanul, am zâmbit punguţei de deasupra şi am auzit de lângă mine:
"Mami's happy!" Fericită?! Hmmm...nu ştiu. Să vedem...
Şi după ce face propriul lui inventar al pachetelor, Andrei decide că vrea să doarmă acolo. Demonstrativ, îşi ia şi o pernă.
Şi începem să povestim: despre lână, despre oi, despre cărţi... Evident, toate discuţiile duc la vreo carte sau alta pentru el. S-a zis cu eficienţa mea, cu rapiditatea şi simplitatea. Acum trebuie să scot copilul din geamantan. ÎN LINIŞTE, că celălalt doarme.
Dar, de fapt, chiar trebuie?!
Mă pufneşte râsul.
"Mami's happy."
Mda, poate chiar este fericită. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu