Printre relativ multele slăbiciuni pe care le admit fără să clipesc se numără şi ceea pentru handmade-uri. Iar când povestea implică şi copii, atunci mă declar admirator. Aşa se face că am primit în preajma Crăciunului ceva făcut de mâna unor copii deosebiţi.
Şi le-am pus repede la vedere pentru că sunt speciale, pentru că îmi sunt dragi, pentru că nu vreau să uit cât noroc am sau cât noroc au copiii mei, pentru că sunt o lecţie continuă.
Şi de atunci am grijă de ele.
Să fie folosite. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu