Lumea mea se învârte...

Într-o vreme când abia dacă mai găseşti lână toarsă manual, epoca sculului a cam apus. Chiar şi lâna pe care am primit-o de la un târg meşteşugăresc din HR a venit în nişte bobine mici, rotunde.
Nu am nostalgii după cum era "pe vremuri", când ţineam sculul pe care mama îl făcea ghem, ziceam doar că ajung să scot din ce în ce mai rar vârtelniţa din debara.

Dar azi s-a produs din nou evenimentul. Şi mi-am amintit cât de mult îmi place: şi să o văd învârtindu-se, şi să-i ascult fâşâitul ritmic, şi să văd firul aşa cum nu se poate vedea niciodată în ghem/bobină - greu sau uşor, mai aspru sau mai moale... şi să mă las furată de gânduri în timp ce mâinile îşi fac treaba, şi să-mi las privirea să focalizeze dincolo de ce am în mână...

Şi-mi dau seama că imaginea dervişului pribeag nu m-a părăsit nici după ce am închis cartea. Mereu am auzit în jurul meu sintagma "evadez în lumea cărţilor". Uau, mie mereu mi s-a întâmplat invers: cărţile mi-au invadat lumea...:))

Deci recunosc, m-am îndrăgostit. Din nou. De altă carte.