Probabil ceva din lumina ultimelor fotografii descărcate, ceva din aroma ciocolatei calde de pe masă, ceva din tonul prietenilor de departe, mă face să fiu un pic mai melancolică decât mi-aş permite de obicei.
Aş vrea să trec mai uşor şi cu graţie de la zilele pline din vară la (ceea ce anticipez că va fi) simplitatea iernii. Dar vara asta a fost prea plină ca să o las în urmă aşa de uşor. Plină de încercări, de culoare, de lumină, de emoţii, de reuşite şi frustrări, de căutări şi jumătăţi de drumuri. Mi-e deja dor de vară, dar nu pot să nu apreciez încetinirea ritmului / noul ritm adus de începutul toamnei.
Şi mai pun un strat pe mine şi pe pitici şi ies pe uşă.
Cândva, mult mai târziu, observ că nu sunt singura care ar vrea ca vara să mai ţină un pic...
Din ce alt motiv ţi-ai lua jucăriile de plajă în primele zile ale lui octombrie?
de dor de vara. de vara ce-a trecut, de vara ce va veni...
RăspundețiȘtergere