De 14 ani

Mi-a plăcut fiecare kilometru. Mi-au plăcut senzaţiile pe care le-am încercat. M-am obişnuit şi am devenit repede dependentă de modul fragmentar în care "furam" peisajul din jur într-o fracţiune de secundă.
Nu mai ţin de mult socoteala kilometrilor parcurşi. Şi oricum, o să susţin mereu că drumurile din oraş nu se compară cu drumurile din afară. Aici numerele devin irelevante.

Am avut parte de zile superbe, am traversat furtuni din toate anotimpurile, am mers pe caniculă, am mers cu lanţuri de zăpadă; maşina mi-a fost casă şi la munte şi pe plajă (cortul era opţional) şi mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni pe care altfel nu i-aş fi găsit. Da, poate că mai repede nu înseamnă întotdeauna mai bine, dar cu siguranţă înseamnă mai multe.

S-au făcut azi 14 ani de când mă sui la volan. Din ce în ce mai "acasă", mai confortabil, mai cu drag.

Poate că o tură cu maşina, în traficul de dimineaţă şi într-o zi cu ploaie, pare o corvoadă.

Dar pentru mine nu e. :)