La grădiniţă e bine. Asta... numai după ce a ajuns acolo. :))
Oscilez între a fi grăbită şi a mă relaxa. Între a face "ce trebuie" şi a zâmbi (sau a râde în hohote) în faţa motivelor şi prilejurilor folosite pentru a refuza mersul la grădi. Mă uit în ochii lui în timp ce îi închei ghetele. Acum. După ce am ieşit pe uşă nu mai am loc (pierd întotdeauna la concurenţă cu maşinile). Îmi susţine privirea (din ce în ce mai mult, hooray!) şi sare jos de pe cuier: "Wanna give mommy a kiss. (pauză) ... and then another one."
Rămân în continuare în căutare de poveşti, la fel ca anul trecut, doar că la mijloc e o vară care a schimbat multe. Şi bălmăjind noua pasiune (evident, sunt preferate prima şi ultima strofă!) ajungem la grădi ca să îmi văd noua poveste aşteptând mieunând la poartă. "Mommy, there's a kitty at the kindergarten"
Voila! Stiu ce am de zis mâine de dimineaţă: "Doesn't pay to keep a kitty waiting."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu