Colţuri (4)

Ştiu, ştiu, se apropie unul din acele momente proverbiale, folclorice, ziceţi-le cum vreţi, în care cică se face curăţenie. O să mă păstrez în registrul impersonal, tocmai pentru a-mi arăta dedicaţia şi implicaţia în poveste...


Dar am o scuză!


Am vrut, dar nu am avut voie.




Zău că în (lipsa de) avântul meu am vrut să scutur praful şi din colţuri. Numai că vagile tentative au fost repede înăbuşite cu gesturi largi şi strigăte ascuţite: "Biggy, Biggy". Ufff, şi eu care credeam că scăpasem de el. Mă opresc şi încerc să-i explic lui Andrei că păianjenul respectiv a plecat de muuuuult, iar eu chiar ar trebui să fac curat. Aproape convins, e gata să se retragă şi să elibereze colţul protejat.


Şi în vreme ce îi scot un joc, din camera din care tocmai am plecat se aude clar (prea clar pentru un an jumate) "That's Biggy." Atât i-a trebuit... Merge să se convingă.


Mda, e ceva acolo. Nu contează că nu e tot acela, nu contează că abia se vede, contează că poartă acelaşi nume generic. Şi dacă zic doi... e momentul să depun armele. Nu de alta, dar acum sunt doi paznici la colţul şi animalul cu pricina.


Voila, acum ştiţi de ce am terminat mai repede curăţenia.Unde-s doi...