3

3 nu pare un număr aşa de mare. Teoretic vorbind.

Te uiţi la omuleţul care îţi spune serios "And'ei a'e t'ei ani azi" arătându-ţi în acelaşi timp trei degeţele de la mână ridicate (după ce ţi le arată, le mai numără încă o dată, să fie sigur) ...

:: şi-ţi vine să-l alinţi, dar îţi aminteşte nemulţumit "And'ei nu e pisicuţ, And'ei băieţel"

:: şi-ţi vine să-l iei în braţe când vrea să ia o carte de pe raft, dar îţi dai seama că ştie deja să escaladeze biblioteca

:: şi-ţi vine să-i arăţi o maşină care ţi se pare super, dar îţi spune răspicat "aia e un BMW decapotabil" (aşa era!)

... şi-ţi mai rămâne să-l admiri, să încerci să ţii pasul cu el şi să te bucuri.

Evident, de la 3 ani totul se vede altfel... :))