Acum un an am primit un dar. Şi împreună cu acest dar, o sumedenie de întrebări şi-au făcut loc: oare cum o să fie piticuţa? Oare cum o să fie primită de "fratele mai mare"? Oare cum şi cât de mult o să schimbe lucrurile în jurul ei? Şi evident că am aşteptat-o cu drag, dar şi cu vagi urme de îngrijorare...
Acum ... mă bucur enorm că această piticuţă a venit la mine ca sa fiu mamica ei, că a adus cu ea atâta bucurie, voie bună, un anumit gen de "lipici" pe care nu l-am întânit la fratele ei, o nevoie de independenţă care îmi lasă pauze mici în timpul zilei şi un neastâmpăr care îmi pune creativitatea la încercare în permanenţă.
Cum aş putea să rezum un an ca acesta în doar câteva cuvinte? Nu a fost nimic aşa cum m-am aşteptat eu să fie, dar mulţumirea şi împlinirea au venit mereu, chiar dacă uneori de unde nu mă aşteptam şi mai întotdeauna pe căi neconvenţionale.
Clara dragă, îţi mulţumesc pentru tot ce m-ai învăţat de când eşti cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu