"Clara, încet cu lucrul, ăsta nu-i de deşirat." (Ăsta spre deosebire de câteva, cam multe, în ultima vreme, care au suferit acest tratament).(Proteste)
"Hai să-ţi dau altceva... ce vrei tu... Uite-o pe Maşa" (matroşka de lemn adusă de tata de la Moscova acum câţiva ani şi care absolut întâmplător are urme de dinţi pe toate părţile componente, atât pe interior, cât şi pe exterior)...
(Proteste vehemente)
"Hai că-ţi dau şi castronelele şi cutia cu capac" (toate de lemn, pictate manual, din zestrea Maşei, toate cu urme de dinţişori).
... linişte. Uau, am negociat eficient. Mă duc să iau de pe raft ce i-am promis.
"Clara! Andrelele nu-s ale tale! Şi de ce ai scos tot din coş???"
Recuperez andrelele şi mă miră lipsa protestelor. Mă uit la ea: e fericită. COŞUL ÎI TREBUIA.
Şi cumva, pentru o clipă, lumina din cameră e alta... Perspectiva se schimbă, centrul de interes se mută şi are loc o re-valorizare. Iar ca să faci toate astea nu-ţi trebuie decât 11 luni şi 2 dinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu