Luna septembrie era frumoasă oricum. Dar luna noastră septembrie e plină de sărbători şi sărbătoriţi. Aşa că o începem făcând planuri, liste, programări, invitaţii şi o terminăm...cu chef şi cadouri.
Daruri de aici, daruri venite de departe, sunt semnul că cineva s-a gândit cu drag la sărbătorit. Sunt locul unde cei doi, cel care oferă şi cel care primeşte, se întâlnesc fie şi măcar pentru o clipă. E jumătatea drumului pe care îl poate parcurge fiecare dintre ei. Şi e semnul că cei doi vor fi cumva împreună prin prezenţa darului.
Timpul darului, contrar a ceea ce am fi tentaţi să credem la o primă privire, nu e momentul oferirii/primirii. El începe odată cu gândul bun şi ţine câtă vreme păstrăm darul. Sau nu se termină niciodată, dacă păstrăm amintirea lui cumva.
Aşteptarea are şi ea rolul ei în păstrarea legăturii dintre cei doi.
Asta desigur...pentru cei care ştiu să aştepte.
Nu e cazul domnişoarei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu