Ne aştepta acasă. Unul din acele lucruri mici care te surprind când te gândeşti cât sunt de fragile şi totuşi ce impact puternic pot avea asupra celor din jur. Dantelat, pictat, transparent în lumină (e clar că e...de familie bună:))) e un dar pentru Clara de la naşa mea. Doar aşa. Desigur, pretextul e că au acelaşi nume (al doilea), dar de fapt, e doar un prilej.
Un prilej să vorbim, un prilej să ne vedem chiar, un prilej să ne gândim unii la alţii cu drag în fiecare zi. 
E clar că domnişoara apreciază vesela de calitate. Tacâmurile, însă, pot lipsi de multe ori...Hmm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu