comori

La ce sunt bune casele de vacanţă ? Funcţionează pe acelaşi principiu ca şi casa bunicii: o vizitezi vara, e loc de răsfăţ, ALTCINEVA face cea mai mare parte din muncă şiiiii.... adăposteşte comori.

Ei bine, da, comori de tot felul. Piticii mei s-au întâlnit cu jucării din copilăria mea în momentul când am ajuns aici, iar eu îmi beau ocazional cafeaua dintr-o cană de care m-am îndrăgostit când eram în liceu (I will not waste chalk…Peace, man – pentru cunoscători :)).

Dar am zărit ceva care mi-a fost foarte drag. Ştiţi, cred că toţi avem lucruri care ne sunt dragi, le folosim mai mult sau mai puţin, ne facem că le folosim ca să ni se pară că sunt utile. Dar oricum, le ţinem aproape. Aşa şi eu. Sub perna de la leagănul din curte am văzut primul poncho pe care l-am tricotat… hmm, cândva la începutul liceului.

Dezamăgită că tot ce se găsea de cumpărat arăta…”la fel” (la fel cu, la fel ca) şi deci nu putea să-mi fie pe plac, influenţată de folk-rock-ul şi de savoarea cu totul specială a anilor 60, am tricotat acest poncho din lână şi resturi amestecate. A fost lucrat într-o frenezie, într-un singur week-end, deşi e … cuprinzător. L-am purtat puţin, l-am iubit mult şi m-am despărţit greu de el. E acolo o bucăţică din adolescenţă, pe care n-am făcut decât să o mut. Ea a rămas la fel.

Şi mă bucur că şi-a găsit o casă. Şi mă bucur că MAI EXISTĂ COMORI !