Desigur, în anotimpul veşnic la supermarket-urilor, e greu să mai pui problema în termenii ăştia. Dar eu insist. :)
Şi-mi mai plac mie salatele pentru că au răbdare... Mă lasă să pregătesc o parte ieri (carnea cu ciuperci), o parte azi (într-un cândva nedefinit - orezul fiert) şi o parte înainte de a ajunge în farfurie (crudităţile). Şi îmi lasă timp să citesc o poveste, să pun un pitic la somnul de amiază, să citesc 3 mail-uri şi să răspund la unul... boierie curată! Nimic din ce ar putea să-mi strice plăcerea de a pregăti. Nu dă în foc, nu se prinde, nu trebuie amestecată mereu... Ce mai, e de treabă!
În plus, dacă nu se amestecă toată cantitatea din ingredientele de bază, mâine am libertatea să fac...altă salată.
Mâine e vineri. O salata cu peste, doreste cineva???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu