...cum spunea un cântăreţ foarte drag mie. Adică am plecat (mai) departe în ceea ce priveşte aventurile, deşi geografic vorbind ne întoarcem acasă.
Am învăţat multe în cele 6 săptămâni petrecute acolo. Fiecare în parte şi împreună. Clara a învăţat să meargă ţinându-se singură de marginea ţarcului şi a mai învăţat că, în principiu, tot ce e pe masă e de mâncare. Ah, da, şi că poţi ajunge la ce e în castron răstunându-l. Andrei a învăţat o mulţime despre animale şi despre propiile abilităţi. Are poveşti noi şi un stil unic de a le re-povesti, iar eu...hmm, eu am învăţat multe despre mine, copiii mei şi despre un alt stil de viaţă. Mai aproape de oameni, de animale, de locul unde mă aflu... Am depăşit uzura pe care viaţa la oraş ţi-o imprimă în felul de a fi şi de a gândi. Am văzut lucrurile mai de aproape, am încercat o sumedenie de senzaţii noi şi mi-am reamintit că, deşi cărţile sunt importante pentru copii, experienţele de genul ăsteia le deschid orizontul ca nimic altceva.
Cu siguranţă avem un bagaj mult mai mare acum, la întoarcere. Dar şi o altă privire, postură, atitudine, înţelegere asupra lucrurilor.
Mulţumim pentru ocazie, mătuşică dragă, e unul din multe acele daruri pe care le-am primit de la tine de-a lungul timpului şi care...nu au preţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu